Adaugă un comentariu

Urmează un mesaj lung, vă rog să fiţi răbdători cu mine.

Odată cu comemorarea Pr. Iosif de zilele trecute, mă urmăresc cīteva gīnduri pe care aş dori să le īmpărtăşesc cu voi. De fapt, aceste gīnduri īmi erau prezente şi īnainte, cu o mai mică intensitate, dar să spunem că acum am avut cīteva limpeziri.

Ştim cu toţii realitatea ultimelor 20 de ani de la Oastea Domnului. Aceasta a dezbinării dintre fraţi. Ştim din istoria Oastei, din cele patru volume scrise de fr. Traian, că au mai fost fraţi şi grupuri mici dezbinate. Dar niciodată nu a fost o ruptură ca cea a ultimillor 20 de ani.

Mă rog Domnului, să-mi dea cuvinte potrivite să nu smintesc pe nimeni. Dar durerea mută, īnlăcrimată, a mea şi cred, a mai multor fraţi, nu mă lasă. Īmi repet de multă vreme că nu e treaba mea asta, şi am mai spus-o aici pe forum, că este o problemă a celor care au creat-o. Şi nici nu cred că rezolvarea va veni īn urma unor discuţii pe forumuri.


Hai să fiu mai concret. Anul acesta, la Sibiu am mers cu un grup de tineri din Galaţi, cu un autocar. Maşina noastră s-a "īmbolnăvit" chiar cu cīteva ore īnainte de a pleca şi aproape că renunţasem la ideia că vom ajunge, eu şi soţia mea, la adunarea de la Sibiu. Asta şi după cīteva telefoane, īn care fraţii care mergeau fiecare cu maşinile lor, chiar şi aici la autocar, īmi spuneau că e totul ocupat. Vroiam un loc măcar pentru mine. Īn sfīrşit, seara tīrziu, mă sună fratele cu autocarul şi-mi spune că a renunţat cineva şi ca ar fi loc. La ora 3 noaptea plecam din Galaţi. Pe drum am cāntat, ne-am rugat, am făcut poze, am avut timp să mai stăm de vorbă. Cu cīteva zile īnainte, vorbisem acolo la Sibiu şi de cazare peste noapte, toate erau bune şi frumoase.

Ei bine nu a fost chiar aşa pīnă la sfīrsit. Pe drum, s-a ajuns la concluzia că nu vor rămāne peste noapte, că vor participa numai la adunările din ziua respectivă (mai mult cea de la cimitir, organizată de "ceilalţi"), şi după adunarea de la Catedrală ar fi plecat. Primul nod īn gīt. Am zis, bine, cum veţi dori.

După programul stabilit, ajunşi la Sibiu, trebuia să mergem direct la Casa Oastei, la librărie, apoi... S-a īntīrziat puţin pe drum şi fiind o problemă orarul tahografului autocarului, cel care īnregistrează timpul obligatoriu de mers şi de oprire, s-a renunţat să se meargă la Casa Oastei. S-a hotărīt să se meargă direct spre cimitir. La intrarea īn Sibiu, cu bagajele pentru transmisia video, am coborīt din autocar, şi am luat-o singurel spre Casa Oastei. Al doilea nod īn gīt.

Apoi nu i-am mai văzut, fiecare a mers la ale lor. Ce tristeţe, nu? Acasă m-am īntors a doua zi, după adunare, cu alţi fraţi, care au venit prima dată pānă la Matca, apoi cu altă maşină, pīnă acasă la Galaţi.

Ei şi ce am vrut să spun cu povestea mea? Īncă o tristeţe adăugată la altele. Acesta a fost un mic exemplu. Nu caut vina la cineva anume. Aş vrea din tot sufletul ca trişteţi şi dureri de acest fel să nu mai avem parte. Aş fi vrut să nu vorbim uşor de unele lucruri (am stat īn cumpănă, dacă să scriu sau nu acest mesaj). Aş fi vrut să nu vorbim uşor despre fraţi şi despre multa/puţina lor ostaşie.
Cu cīteva zile īnainte de a ajunge la Sibiu, citisem un articol care m-a pus pe gānduri, despre (ne)vrednicia cu care mergem la Părintele nostru, la Sibiu.

Problema nu este deloc simplă. Ranele celor 20 de ani, vor provoca īncă mari dureri. Simt că unii fraţi, dintre cei care vor citi aceste rīnduri, vor suferi cu mine aceaşi amărăciune şi neputinţă. Alţii vor veni cu soluţii superficiale şi fiscale. Alţii se vor precipita să ridice parul. Aş fi mulţumit dacă aş provoca la gīnduri serioase şi dorinţe de īndreptare, poate şi pe cei resposabili cu dezbinarea ultimilor ani.

Cum am scris mai sus, nu sunt persoana competentă să dau soluţii duhovniceşti. Sunt ultimul dintre fraţi, iar domeniul meu de activitate īn Oastea Domnului este mai mult unul tehnic, decāt duhovnicesc. Dar dacă dorim īndreptarea lucrurilor, primul pas este să conştientizăm. Un om bolnav, nu se poate vindeca, dacă el nu este, īn primul rīnd, conştient de boala sa.

Desigur că nu am zis lucruri noi, dar observ īn ultima vreme, chiar şi cānd eram la Sibiu, o jenă, o teamă, de a vorbi de īndreptare a dezbinării, īn timp ce marea majoritate a fraţilor suspină şi aşteaptă, asemeni unor tineri din autocarul cu care venisem, care doreau să rămīnă şi pentru a doua zi. De obicei, cei care "conduc ostilităţile" sunt pe o poziţie dură: "ei au greşit, ei să se īntoarcă"; "ei sectarii... noi nu vrem amestecătură, noi suntem purii..."; "ei formaliştii, ei cu popii şi cu slujbele lor..." "nici Sibiul, nici Simeria, noi suntem adevăraţii ostaşi... Noi aici la Iaşi, Suceava"; "Ba avem nevoie de colegii biblice şi de modele "relevante", de import, parfumaţi, cu cravată şi fără batic..." Fiecare se crede īndreptăţit să facă ceea ce a făcut īn ultima vreme. Şi culmea că īn cele mai multe cazuri, se crede că nu este rea intenţie. Unii chiar cred īn ceea ce fac şi sunt īncredinţaţi că adevărul e de partea lor. Uitaţi-vă de cīte ori am folosit cuvānt "cred"! Cazurile grave de abateri de la īnvăţătură şi de la conştiinţa frăţieităţii - amīndouă la fel de păguboase, sunt folosite ca arme īmpotriva celorlalţi.

Fiecare are argumentele lui mai mult sau mai puţin credibile şi realiste, dar... unde-i Hristos la toate acestea? Unde-i mila şi compasiunea pentru cel pe care noi īl considerăm mai slab şi căzut? Unde-i dorinţa de a ridica pe fratele nostru, de a īntinde o mānă? Unde-i atitudinea de apartenenţă la frăţietate sfāntă? De ce desconsiderăm pe fraţi? De ce nu ne mai considerăm fraţi cu unii? Suntem parte din această binecuvīntată familie, chiar dacă unii s-au īndepartat mai mult sau puţin de la căldura căminului! Nu străini! FRAŢI! Doamne!

Vindecarea ar putea veni, după părerea mea umilă, atunci cīnd vom fi mai atenţi şi mai sensibili la ceea ce fac fraţii şi la raportarea personală faţă de ei. Limpezimea de care vorbeam la īnceput, ar putea fi exprimată mai uşor, prin versurile următoare, ale fratelui Traian. Rugămintea mea este să avem răbdare să citim şi să recitim versurile de mai jos, chiar dacă le-a cāntat de multe ori, mai mult din buze decīt din inimă:

Noi avem toţi un Domn īmpreună,
şi-ntre noi toţi, prin El, suntem fraţi,
la un lanţ, la un jug şi-o cunună
pentru El, ca şi El destinaţi.

Noi avem un ogor īmpreună,
singuratici adesea lucrăm,
dar curānd, fericiţi, roada bună
īmpreună o s-o adunăm.

Noi avem toţi o ţintă-mpreună,
īnspre ea necurmat să privim,
de e vānt, ori senin, ori furtună
īntr-un gānd pentru El să trăim.

Căci avem o chemare-mpreună
pentru care răspundem la fel,
pentru ea, fiecare să-şi pună
inima şi puterea din el.

Să luptăm totdeauna-mpreună,
tot ce facem să fie-ntr-un gānd,
fiecare cu drag se supună,
toţi un duh şi-o simţire avānd.

Fiţi smeriţi şi fiţi blānzi īmpreună,
iertători şi-ntr-un duh credincios,
īmpreună purtānd lupta bună,
din iubire slujind lui Hristos.

Nu uitaţi, o, nicicānd, că-mpreună
īntre voi, prin Hristos, sunteţi fraţi,
pentru-o jertfă, şi-un jug, şi-o cunună
īn aceeaşi Lucrare chemaţi...



Primul bolnav sunt eu. Mie-mi lipsesc multe, din cele despre care numai vorbim, dar nu īmplinim. Şi nici nu ştiu de unde să īncep. Ajutaţi-mă fraţilor!




Adaugă un comentariu

Să nu te plāngi cānd pari că singur
ai mai rămas luptānd, din toţi,
tu nu-i vezi, dar īn lupta sfāntă
ai mii şi zeci de mii de soţi.

Tu nu-i cunoşti, că numai Domnul
cunoaşte-n orice loc pe-ai Lui,
dar c-ai rămas īn luptă singur
tu niciodată să nu spui!

Căci Marele Hristos nu-Şi lasă
nici lupta, nici Cuvāntul Său,
nenumărată-i Oastea care
īnvinge zilnic pe cel rău.

Noi nu vedem decāt īn faţă,
puţin şi-ngust din sfāntul ţel,
īntreaga-ntindere a luptei
şi cāţi luptăm o ştie El.

Să nu te plāngi cānd crezi că singur
ai mai rămas luptānd, din toţi;
dac-ai vedea, ai şti că-n luptă
ai mii şi zeci de mii de soţi.

Ci-ncrede-te-n Hristos şi luptă
nebiruit şi credincios
şi lasă toate celelalte
deplin īn grija lui Hristos!

Traian Dorz.


De ce aduc mereu versurile fratelui Traian aici pe blog? Pentru că mīngīierea şi īncurajarea mea pe Calea ce duce spre Veşnicie, īntr-o bună parte de aici īmi vine. Mai mult: nu-mi aduc aminte īmprejurările, după o discuţie cu un frate bătrān, am rămas cu īnţelegerea că rezolvarea problemelor duhovniceşti de astăzi ar putea veni din... ascultarea cu multă atenţie a versurilor fratelui Traian. Am avut atunci ca un soi de revelaţie şi tot de atunci mă urmăreşte această ideie...



Foto: Emi Popa.







Adaugă un comentariu

Foto: Emi Popa.







Adaugă un comentariu

"Lucrarea Oastei Domnului este un profet, solia ei este o solie profetică, duhul ei este un duh profetic, scopul ei este un scop profund profetic. Porunca dată ei este să cheme la naşterea din nou tot poporul nostru şi să trezească din somnolenţă la o viaţă vie şi lucrătoare toată Biserica noastră" (Traian Dorz, Īntāi să fim, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2008).

"Ce specific minunat are Oastea… Ce lucrare curată şi sfāntă, atāt prin īnvăţătura, cāt şi prin scopul ei profund evanghelic şi profund uman romānesc este această Mişcare a Oastei Domnului!

Nimic străin de interesul lui Hristos şi nimic străin de interesul Neamului şi al Bisericii nu este īn ea.

Nimic politic, care să dezbine īn partide pe fiii acestui neam.

Nimic confesionalist, care să tulbure unitatea Bisericii.

Nimic lumesc, care să īntineze conştiinţele.

Nimic materialist, care să aţāţe ura şi poftele.

Nimic interesat, care să-i īnvrăjbească pe oameni.

Ci totul numai dăruire curată şi jertfitoare, cu dragoste şi lacrimi pentru nobilul scop al māntuirii fiilor acestui Neam. Pentru īnduhovnicirea fiilor acestei Biserici. Pentru īnstăpānirea reală şi frumoasă a voii şi māntuirii lui Dumnezeu peste hotarele şi peste inimile acestei ţări.

Pentru că numai īnnobilaţi de aceste transformări evanghelice, noi, ca Neam şi ca Biserică, vom putea deveni cu adevărat un Popor demn, o Biserică vie, o Familie fericită"

(Traian Dorz, Zile şi adevăruri istorice, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 2004, p.129).





Adaugă un comentariu

Pare că e greu de desluşit "metafora", dar "filmuleţul arată īntr-un mod aparte grija lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi, şi felul cum, orice facem influenţează şi pe alţii īn multe feluri. El intervine subtil īn viaţa noastră, dar fără să ne-ncalce libertatea, ferindu-ne de tot ce-i rău, mereu căutānd să īntālnim pe cine trebuie şi cānd trebuie."

Pentru cei care se scandalizează de felul cum e prezentată "metafora" vă informez că l-am găsit pe un site ortodox. Aici.


Apropo, mulţi ani binecuvāntaţi cu Dumnezeu!




Adaugă un comentariu

Proiectul "OasteaDomnuluiTV" s-a dezvoltat ca o urmare firească a "VideoROD-ului", deci şi a ROD-ului - Radio Oastea Domnului.

Mai concret, istoria noastră recentă ne aminteşte că, īn urmă cu mai mult de 3 ani, īn primăvara lui 2006, cāţiva fraţi tineri ostaşi, pasionaţi de tehnică şi de computere, din cāteva colţuri de ţară, se īntālneau la Braşov, entuziasmāndu-se cu ideia trasnmiterii on-line pe internet, a adunărilor Oastei Domnului. Cu posibilitatea punerii īn legătură a multor fraţi din diasporă sau de aici, de acasă, dar departe de locul unei adunări, de exemplu, cu unele evenimente locale, zonale sau naţionale ale Oastei Domnului. Cu posibilitatea prezentării Oastei Domnului şi celor din afara ei. Cu alte cuvinte, un nou cāmp de misiune se deschidea, aici pe internet.

Mai tārziu ne "luptam" cu problemele primelor transmisii audio. Conexiuni slabe la internet, cabluri şi aparatură precară, dar Domnul Dumnezeu a fost cu noi şi am simţit asta din plin. De la primele transmisii audio am trecut apoi şi la cele video şi aşa s-a născut "VideoROD-ul". Astăzi, acesta face un pas īn plus, devine o nouă platformă, sperăm noi, mult mai performantă, mai interactivă şi mult mai calitativă, nu numai pe latura tehnică, dar şi duhovnicească. Desigur că sunt īncă multe altele de făcut dar avem dorinţă arzătoare să creştem şi pentru asta avem nevoie şi de ajutorul vostru. Dacă aţi urmărit constant transmisiile VideoROD-ului, dacă aţi simţit harul dumnezeiesc, dacă v-aţi emoţionat de bucuria şi părtăşia fraţească, dacă aţi plāns īmpreună cu noi, atunci cānd transmisia nu a funcţionat să ştiţi frate şi soră dragă, că aveţi o mare putere să ajutaţi!

Īn primul rānd, rugaţi pe Dumnezeu să ne dea īnţelepciune şi putere să dezvoltăm această lucrare! Rugaţi pe Dumnezeu să ne trimită lucrători sau să deveniţi unul dintre colaboratorii noştri! "Mare este secerişul, puţini sunt lucrătorii..." Ducem mare lipsă de voluntari pentru orice fel de serviciu: de la operatori camere video, pānă la editarea şi gestiunea de anunţuri adunări, de la ajutor la asezatul microfoanelor, a luminilor, pānă la editarea īnregistrărilor audio-video. Dacă ne īntīlneşti la o adunare, "forfotind" pentru acea transmisie, vino să ne ajuţi, ia legătura cu unul dintre fraţii de acolo. Sigur e ceva de făcut acolo sau mai tārziu acasă, la munca din faţa unui computer. Sau dacă cunoaşteţi tineri pasionaţi de aceleaşi lucruri, īncurajaţi-i să ni se alăture. Nimic nu e prea greu de īnvăţat! Nu vă temeţi că nu vă veţi pricepe! Domnul o să ne ajute! Avem nevoie să acoperim multe zone din ţară. Avem nevoie de mici echipe zonale, care să asigure promtitudinea şi mobilitatea īn cazul unor transmisii locale.

Avem cheltuieli curente lunare. Avem cheltuieli de deplasare. Avem nevoie de aparatură performantă. Tot ce s-a făcut pānă acum, īn cea mai mare parte, a fost susţinut de fiecare īn parte dintre noi, pionierii şi susţinătorii acestui proiect. Uneori lipsind familiile noastre de banii respectivi. Sigur că nu ne plāngem, am face aceste lucruri de īncă foarte multe ori. Alteori a fost ajutorul unor fraţi binevoitori. Domnul nu ne-a lăsat niciodată de ruşine! Dar avem nevoie de performanţă, avem nevoie să creştem, Domnul şi fraţii au nevoie de o lucrare cāt mai desăvārşită!

De-a lungul timpului am avut parte de multe binecuvāntări, multe satisfacţii duhovniceşti, dar şi multe piedici, multe păreri, sprijin doar din partea unor entuziaşti şi pasionaţi. Īntrebarea noastră ar fi, cum s-ar raporta īnaintaşii noştri, la aceste posibilităţi tehnice, cānd, după cum se ştie, de exemplu, fratelui Traian i-a fost negată constant, de către regimul comunist, orice apariţie editorială. Astăzi, toată această tehnică pe care Dumnezeu a īngăduit s-o avem la dispoziţie, „strig㔠īn direcţia noastră, a tuturora, de prea puţină lucrare şi oarecare vinovăţie.

Cu toate, Domnul iarăşi a fost cu noi şi iată, azi avem această platformă pusă īn slujba Domnului şi spre bucuria fraţilor! Dacă credeţi că puteţi să ajutaţi, suntem la disposiţie pentru orice fel de colaborare şi susţinere.

Slăvit să fie Domnul pentru toate!






Adaugă un comentariu

Interpretează: Ionuţ Pag, versuri: Traian Dorz


Mi-este frate orişicine are duhul rugăciunii
care are-o sfīntă groază de cărările minciunii
care pentru-o vorbă slabă se căieşte ani de zile
care pentru orice greşuri plīnge, lepădăndu-şi-le.

Mi-este frate orişicine īşi cīştigă-o pīine amară
īnvăţat cu nedreptatea şi cu vorba de ocară;
care nu rīnveşte-avutul nimănui pe nici o cale
ci-şi īndură cu-nfrīnare curăţia crucii curăţiei sale.

Mi-este frate cine rabdă, cine-aşteaptă, cine tace,
cine plīnge, cine-asudă, cine luptă, cine face,
cine poartă pentru alţii vini de care nu-i de vină
īncrezīndu-se-n Dreptate, Īnviere şi Lumină.

Mi-este frate īndrăzneţul şi eroul şi zdrobitul
de la unde-ncepe-Apusul pīnă unde-i Răsăritul
căci acela, doar acela este-un har pentru noroade
nu se teme nici de moarte, nici de viaţă, nici de roade.


PS: Versurile de mai sus, pentru mine sunt ca o declaraţie de credinţă şi de iubire pentru fraţii mei...





Adaugă un comentariu

Slăvit să fie Domnul şi bine ne-am īntālnit! (*)

După vorba Părintelui Nicolae Steinhardt, cānd vom ajunge pe lumea „cealaltă”, indiferent unde, la „bine” sau la „rău”, ne vom mira de multe, dar cel mai mult de trei lucruri. Unde-s acei pe care ne aşteptam să-i găsim acolo şi nu sunt, ce caută acolo acei pe care nu ne aşteptam să-i găsim īn locul acela şi cel mai importat, ce căutăm noi acolo...

Desigur că vorba aceasta īşi are adāncimea ei duhovnicească, cu rezerva viitorului, dar sunt sigur că mulţi dintre noi, aici īn curgerea zilnică uneori prea monotonă a timpului, deja avem īn minte īntrebarea aceasta: „Ce caut eu aici!?...” Pregătindu-te să vii aici īn tabără, sau poate după ce ai aflat că părinţii, rudele, fraţii, etc, te-au īnscris pe lista participanţilor, sigur te-ai gīndit: „Ce caut eu acolo!?...”

Tānăr drag!

Multe vor fi motivaţiile şi justificările, dar cea mai importantă ar putea fi că acolo īn adāncimea sufletului tău ai un gol pe care te strădui de ceva vreme să-l umpli cu ceva. Ai īncercat cu multe, dar te-au dezamăgit toţi, inclusiv cei de la care te aşteptai mai mult.

Sunt sigur că ţi-au spus şi despre Dumnezeu, şi că El nu dezamăgeşte niciodată. Ba mai mult! Ştii pe de rost unele obiceiuri, predici şi cāntări. Dar golul se īncăpăţīnează să rămānă acolo! Te-ai īntors cu faţa către Dumnezeu, aşa cum ai īnţeles şi cum ai putut tu, dar... simţi că ceva īncă lipseşte!

Şi cel care scrie aceste rānduri suferă uneori la fel ca tine, dar bucuriile şi īmplinirile mele sufleteşti vin atunci cānd mă īntorc mai mult la Domnul Hristos, cānd mă lupt mai mult cu mine şi cu tot ceea ce-mi umbreşte apropierea de Dumnezeul meu. Şi te asigur că sunt stări sufleteşti ce nu pot fi descrise īn cuvinte!

O altă mare īncurajare pentru mine este faptul că nu lupt singur! Văd mereu luptători neīnfricaţi şi hotăraţi să ducă lupta cea duhovnicească pānă la capăt! Chipuri senine şi luminoase care-şi găsesc īmplinirea īn Dumnezeu şi īn dragostea dovedită pentru fraţii lor!
Am văzut şi mulţi biruitori, iar unul dintre ei este cel pe care l-am comemorat de curānd, pentru cei 20 de ani de cānd a trecut Pragul Veşniciei. Fratele Traian Dorz a fost şi va rămāne un exemplu uriaş de credinţă, jertfă şi energie creatoare puse pe deplin īn slujba lui Dumnezeu.

Dacă fratele Traian ar fi printre noi, (cāţi nu ne-am dori asta!?...), sunt sigur că nu ar fi vorbit despre sine, nici nu ne-ar fi lăsat să-i enumerăm calităţile omeneşti şi mai ales cele duhovniceşti. Ar fi spus: „Am făcut ce eram dator să fac. Hristos mi-a fost modelul vieţii mele, l-am urmat pe El, iar voi iubiţilor, sunteţi datori să faceţi la fel...”.

Ei bine, īntālnirea aceasta, aici, la Hārja, nu a fost programată pentru a vorbi din nou, numai la nivel teoretic, despre fratele Traian Dorz. Ci să descoperim īmpreună temelia pusă de el, sursa lui de putere, de īnţelepciune şi de inspiraţie, Hristosul pe care L-a iubit şi L-a propovăduit pānă la moarte şi mai ales, ce trebuie să facem ca să-i putem urma şi noi exemplul.

Toate acestea, cu ce scop? Pentru a reuşi să umplem golul acela lăuntric despre care vorbeam la īnceput...
Domnul să ne ajute!

S.T.
Hārja, 13 iulie 2009.


(*)Acest text l-am scris pentru fratii tineri care vor veni in tabara de tineri de la Harja, care va avea loc zilele viitoare,13-18 iulie a.c. Despre tabără aici.
Slăvit să fie Domnul!





Adaugă un comentariu

Mulţumim celor care ne-au īncurajat, īn aceste zile tulburi.
Şi de unde nu ne aşteptam, am primis solidarietatea şi īmbărbătarea fraţilor şi surorilor!

Slăvit să fie Domnul!





Adaugă un comentariu