Să nu te plângi când pari că singur
ai mai rămas luptând, din toţi,
tu nu-i vezi, dar în lupta sfântă
ai mii şi zeci de mii de soţi.

Tu nu-i cunoşti, că numai Domnul
cunoaşte-n orice loc pe-ai Lui,
dar c-ai rămas în luptă singur
tu niciodată să nu spui!

Căci Marele Hristos nu-Şi lasă
nici lupta, nici Cuvântul Său,
nenumărată-i Oastea care
învinge zilnic pe cel rău.

Noi nu vedem decât în faţă,
puţin şi-ngust din sfântul ţel,
întreaga-ntindere a luptei
şi câţi luptăm o ştie El.

Să nu te plângi când crezi că singur
ai mai rămas luptând, din toţi;
dac-ai vedea, ai şti că-n luptă
ai mii şi zeci de mii de soţi.

Ci-ncrede-te-n Hristos şi luptă
nebiruit şi credincios
şi lasă toate celelalte
deplin în grija lui Hristos!

Traian Dorz.


De ce aduc mereu versurile fratelui Traian aici pe blog? Pentru că mîngîierea şi încurajarea mea pe Calea ce duce spre Veşnicie, într-o bună parte de aici îmi vine. Mai mult: nu-mi aduc aminte împrejurările, după o discuţie cu un frate bătrân, am rămas cu înţelegerea că rezolvarea problemelor duhovniceşti de astăzi ar putea veni din... ascultarea cu multă atenţie a versurilor fratelui Traian. Am avut atunci ca un soi de revelaţie şi tot de atunci mă urmăreşte această ideie...



Foto: Emi Popa.







Adaugă un comentariu

Foto: Emi Popa.







Adaugă un comentariu

"Lucrarea Oastei Domnului este un profet, solia ei este o solie profetică, duhul ei este un duh profetic, scopul ei este un scop profund profetic. Porunca dată ei este să cheme la naşterea din nou tot poporul nostru şi să trezească din somnolenţă la o viaţă vie şi lucrătoare toată Biserica noastră" (Traian Dorz, Întâi să fim, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2008).

"Ce specific minunat are Oastea… Ce lucrare curată şi sfântă, atât prin învăţătura, cât şi prin scopul ei profund evanghelic şi profund uman românesc este această Mişcare a Oastei Domnului!

Nimic străin de interesul lui Hristos şi nimic străin de interesul Neamului şi al Bisericii nu este în ea.

Nimic politic, care să dezbine în partide pe fiii acestui neam.

Nimic confesionalist, care să tulbure unitatea Bisericii.

Nimic lumesc, care să întineze conştiinţele.

Nimic materialist, care să aţâţe ura şi poftele.

Nimic interesat, care să-i învrăjbească pe oameni.

Ci totul numai dăruire curată şi jertfitoare, cu dragoste şi lacrimi pentru nobilul scop al mântuirii fiilor acestui Neam. Pentru înduhovnicirea fiilor acestei Biserici. Pentru înstăpânirea reală şi frumoasă a voii şi mântuirii lui Dumnezeu peste hotarele şi peste inimile acestei ţări.

Pentru că numai înnobilaţi de aceste transformări evanghelice, noi, ca Neam şi ca Biserică, vom putea deveni cu adevărat un Popor demn, o Biserică vie, o Familie fericită"

(Traian Dorz, Zile şi adevăruri istorice, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 2004, p.129).





Adaugă un comentariu

Pare că e greu de desluşit "metafora", dar "filmuleţul arată într-un mod aparte grija lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi, şi felul cum, orice facem influenţează şi pe alţii în multe feluri. El intervine subtil în viaţa noastră, dar fără să ne-ncalce libertatea, ferindu-ne de tot ce-i rău, mereu căutând să întâlnim pe cine trebuie şi când trebuie."

Pentru cei care se scandalizează de felul cum e prezentată "metafora" vă informez că l-am găsit pe un site ortodox. Aici.


Apropo, mulţi ani binecuvântaţi cu Dumnezeu!




Adaugă un comentariu

Proiectul "OasteaDomnuluiTV" s-a dezvoltat ca o urmare firească a "VideoROD-ului", deci şi a ROD-ului - Radio Oastea Domnului.

Mai concret, istoria noastră recentă ne aminteşte că, în urmă cu mai mult de 3 ani, în primăvara lui 2006, câţiva fraţi tineri ostaşi, pasionaţi de tehnică şi de computere, din câteva colţuri de ţară, se întâlneau la Braşov, entuziasmându-se cu ideia trasnmiterii on-line pe internet, a adunărilor Oastei Domnului. Cu posibilitatea punerii în legătură a multor fraţi din diasporă sau de aici, de acasă, dar departe de locul unei adunări, de exemplu, cu unele evenimente locale, zonale sau naţionale ale Oastei Domnului. Cu posibilitatea prezentării Oastei Domnului şi celor din afara ei. Cu alte cuvinte, un nou câmp de misiune se deschidea, aici pe internet.

Mai târziu ne "luptam" cu problemele primelor transmisii audio. Conexiuni slabe la internet, cabluri şi aparatură precară, dar Domnul Dumnezeu a fost cu noi şi am simţit asta din plin. De la primele transmisii audio am trecut apoi şi la cele video şi aşa s-a născut "VideoROD-ul". Astăzi, acesta face un pas în plus, devine o nouă platformă, sperăm noi, mult mai performantă, mai interactivă şi mult mai calitativă, nu numai pe latura tehnică, dar şi duhovnicească. Desigur că sunt încă multe altele de făcut dar avem dorinţă arzătoare să creştem şi pentru asta avem nevoie şi de ajutorul vostru. Dacă aţi urmărit constant transmisiile VideoROD-ului, dacă aţi simţit harul dumnezeiesc, dacă v-aţi emoţionat de bucuria şi părtăşia fraţească, dacă aţi plâns împreună cu noi, atunci când transmisia nu a funcţionat să ştiţi frate şi soră dragă, că aveţi o mare putere să ajutaţi!

În primul rând, rugaţi pe Dumnezeu să ne dea înţelepciune şi putere să dezvoltăm această lucrare! Rugaţi pe Dumnezeu să ne trimită lucrători sau să deveniţi unul dintre colaboratorii noştri! "Mare este secerişul, puţini sunt lucrătorii..." Ducem mare lipsă de voluntari pentru orice fel de serviciu: de la operatori camere video, până la editarea şi gestiunea de anunţuri adunări, de la ajutor la asezatul microfoanelor, a luminilor, până la editarea înregistrărilor audio-video. Dacă ne întîlneşti la o adunare, "forfotind" pentru acea transmisie, vino să ne ajuţi, ia legătura cu unul dintre fraţii de acolo. Sigur e ceva de făcut acolo sau mai târziu acasă, la munca din faţa unui computer. Sau dacă cunoaşteţi tineri pasionaţi de aceleaşi lucruri, încurajaţi-i să ni se alăture. Nimic nu e prea greu de învăţat! Nu vă temeţi că nu vă veţi pricepe! Domnul o să ne ajute! Avem nevoie să acoperim multe zone din ţară. Avem nevoie de mici echipe zonale, care să asigure promtitudinea şi mobilitatea în cazul unor transmisii locale.

Avem cheltuieli curente lunare. Avem cheltuieli de deplasare. Avem nevoie de aparatură performantă. Tot ce s-a făcut până acum, în cea mai mare parte, a fost susţinut de fiecare în parte dintre noi, pionierii şi susţinătorii acestui proiect. Uneori lipsind familiile noastre de banii respectivi. Sigur că nu ne plângem, am face aceste lucruri de încă foarte multe ori. Alteori a fost ajutorul unor fraţi binevoitori. Domnul nu ne-a lăsat niciodată de ruşine! Dar avem nevoie de performanţă, avem nevoie să creştem, Domnul şi fraţii au nevoie de o lucrare cât mai desăvârşită!

De-a lungul timpului am avut parte de multe binecuvântări, multe satisfacţii duhovniceşti, dar şi multe piedici, multe păreri, sprijin doar din partea unor entuziaşti şi pasionaţi. Întrebarea noastră ar fi, cum s-ar raporta înaintaşii noştri, la aceste posibilităţi tehnice, când, după cum se ştie, de exemplu, fratelui Traian i-a fost negată constant, de către regimul comunist, orice apariţie editorială. Astăzi, toată această tehnică pe care Dumnezeu a îngăduit s-o avem la dispoziţie, „strigă” în direcţia noastră, a tuturora, de prea puţină lucrare şi oarecare vinovăţie.

Cu toate, Domnul iarăşi a fost cu noi şi iată, azi avem această platformă pusă în slujba Domnului şi spre bucuria fraţilor! Dacă credeţi că puteţi să ajutaţi, suntem la disposiţie pentru orice fel de colaborare şi susţinere.

Slăvit să fie Domnul pentru toate!






Adaugă un comentariu

Interpretează: Ionuţ Pag, versuri: Traian Dorz


Mi-este frate orişicine are duhul rugăciunii
care are-o sfîntă groază de cărările minciunii
care pentru-o vorbă slabă se căieşte ani de zile
care pentru orice greşuri plînge, lepădăndu-şi-le.

Mi-este frate orişicine îşi cîştigă-o pîine amară
învăţat cu nedreptatea şi cu vorba de ocară;
care nu rînveşte-avutul nimănui pe nici o cale
ci-şi îndură cu-nfrînare curăţia crucii curăţiei sale.

Mi-este frate cine rabdă, cine-aşteaptă, cine tace,
cine plînge, cine-asudă, cine luptă, cine face,
cine poartă pentru alţii vini de care nu-i de vină
încrezîndu-se-n Dreptate, Înviere şi Lumină.

Mi-este frate îndrăzneţul şi eroul şi zdrobitul
de la unde-ncepe-Apusul pînă unde-i Răsăritul
căci acela, doar acela este-un har pentru noroade
nu se teme nici de moarte, nici de viaţă, nici de roade.


PS: Versurile de mai sus, pentru mine sunt ca o declaraţie de credinţă şi de iubire pentru fraţii mei...





Adaugă un comentariu

Slăvit să fie Domnul şi bine ne-am întâlnit! (*)

După vorba Părintelui Nicolae Steinhardt, când vom ajunge pe lumea „cealaltă”, indiferent unde, la „bine” sau la „rău”, ne vom mira de multe, dar cel mai mult de trei lucruri. Unde-s acei pe care ne aşteptam să-i găsim acolo şi nu sunt, ce caută acolo acei pe care nu ne aşteptam să-i găsim în locul acela şi cel mai importat, ce căutăm noi acolo...

Desigur că vorba aceasta îşi are adâncimea ei duhovnicească, cu rezerva viitorului, dar sunt sigur că mulţi dintre noi, aici în curgerea zilnică uneori prea monotonă a timpului, deja avem în minte întrebarea aceasta: „Ce caut eu aici!?...” Pregătindu-te să vii aici în tabără, sau poate după ce ai aflat că părinţii, rudele, fraţii, etc, te-au înscris pe lista participanţilor, sigur te-ai gîndit: „Ce caut eu acolo!?...”

Tânăr drag!

Multe vor fi motivaţiile şi justificările, dar cea mai importantă ar putea fi că acolo în adâncimea sufletului tău ai un gol pe care te strădui de ceva vreme să-l umpli cu ceva. Ai încercat cu multe, dar te-au dezamăgit toţi, inclusiv cei de la care te aşteptai mai mult.

Sunt sigur că ţi-au spus şi despre Dumnezeu, şi că El nu dezamăgeşte niciodată. Ba mai mult! Ştii pe de rost unele obiceiuri, predici şi cântări. Dar golul se încăpăţînează să rămână acolo! Te-ai întors cu faţa către Dumnezeu, aşa cum ai înţeles şi cum ai putut tu, dar... simţi că ceva încă lipseşte!

Şi cel care scrie aceste rânduri suferă uneori la fel ca tine, dar bucuriile şi împlinirile mele sufleteşti vin atunci când mă întorc mai mult la Domnul Hristos, când mă lupt mai mult cu mine şi cu tot ceea ce-mi umbreşte apropierea de Dumnezeul meu. Şi te asigur că sunt stări sufleteşti ce nu pot fi descrise în cuvinte!

O altă mare încurajare pentru mine este faptul că nu lupt singur! Văd mereu luptători neînfricaţi şi hotăraţi să ducă lupta cea duhovnicească până la capăt! Chipuri senine şi luminoase care-şi găsesc împlinirea în Dumnezeu şi în dragostea dovedită pentru fraţii lor!
Am văzut şi mulţi biruitori, iar unul dintre ei este cel pe care l-am comemorat de curând, pentru cei 20 de ani de când a trecut Pragul Veşniciei. Fratele Traian Dorz a fost şi va rămâne un exemplu uriaş de credinţă, jertfă şi energie creatoare puse pe deplin în slujba lui Dumnezeu.

Dacă fratele Traian ar fi printre noi, (câţi nu ne-am dori asta!?...), sunt sigur că nu ar fi vorbit despre sine, nici nu ne-ar fi lăsat să-i enumerăm calităţile omeneşti şi mai ales cele duhovniceşti. Ar fi spus: „Am făcut ce eram dator să fac. Hristos mi-a fost modelul vieţii mele, l-am urmat pe El, iar voi iubiţilor, sunteţi datori să faceţi la fel...”.

Ei bine, întâlnirea aceasta, aici, la Hârja, nu a fost programată pentru a vorbi din nou, numai la nivel teoretic, despre fratele Traian Dorz. Ci să descoperim împreună temelia pusă de el, sursa lui de putere, de înţelepciune şi de inspiraţie, Hristosul pe care L-a iubit şi L-a propovăduit până la moarte şi mai ales, ce trebuie să facem ca să-i putem urma şi noi exemplul.

Toate acestea, cu ce scop? Pentru a reuşi să umplem golul acela lăuntric despre care vorbeam la început...
Domnul să ne ajute!

S.T.
Hârja, 13 iulie 2009.


(*)Acest text l-am scris pentru fratii tineri care vor veni in tabara de tineri de la Harja, care va avea loc zilele viitoare,13-18 iulie a.c. Despre tabără aici.
Slăvit să fie Domnul!





Adaugă un comentariu

Mulţumim celor care ne-au încurajat, în aceste zile tulburi.
Şi de unde nu ne aşteptam, am primis solidarietatea şi îmbărbătarea fraţilor şi surorilor!

Slăvit să fie Domnul!





Adaugă un comentariu

Calea Domnului în lume e ca drumul cu tunele,
lungi sunt nopţile-ncercării, scurt seninul dintre ele.
Nu te teme când e noapte – fă mai mult când e lumină,
dacă mergi mereu, la capăt vei ajunge la hodină.

Traian Dorz







Adaugă un comentariu

Nu-i pe lume înviere mai măreaţă
ca atunci când crapă noaptea de păcat
şi Hristos renaşte-un suflet la viaţă;
nu-i pe lume înviere mai măreaţă,
ceru-ntreg e-atunci un cântec minunat.

Nu-i pe lume bucurie mai slăvită
ca aceea care-ţi dăruie Iisus;
viaţa-i har, iar moartea-i nuntă strălucită;
nu-i pe lume bucurie mai slăvită,
soarele-i atunci pe veci nemaiapus.

Şi nu este-n lume moarte mai senină
ca a celui ce-a umblat cu Dumnezeu.
Fericit se-avântă-n Veşnica Lumină,
nu-i pe lume-o biruinţă mai senină,
însorită de-un mai dulce curcubeu.

Dă-mi, Iisuse, începutul şi sfârşitul
unei vieţi înflăcărate de-al Tău dor.
Pentru Slava ce-şi aşteaptă Răsăritul,
dă-mi, Iisuse, începutul şi sfârşitul
credinciosului ostaş biruitor.

Traian Dorz





Adaugă un comentariu