DorDeVesnicie - Jurnal pe Cale

Nevăr Giv Up

Tue, 3 Aug 2010 07:40:51 +0300

Imagini care fac mai mult dec�t o mie de cuvinte:

video platform video management video solutions video player

Sărbătoarea Mariei

Fri, 30 Jul 2010 13:48:58 +0300

Fotografii de la botezul Mariei.

Măriuca, Filipok şi ceilaţi

Wed, 30 Jun 2010 00:44:25 +0300

Moţăiala lui Filip

Sun, 20 Jun 2010 16:58:00 +0300

Un fel de "Dare de seamă"

Thu, 3 Jun 2010 07:15:00 +0300

Textul pe care l-am scris mai jos mi-a fost inspirat de următorul mesaj, publicat aici, referitor la taberele cu tinerii ostaşi, organizate de noi, �n anii trecuţi.

"Nu ştiu ce rezultate pot da aceste tabere zis ostăşeşti, pentru că rezultatul lor din punct de vedere duhovicesc este foarte slab.De exemplu, cunosc tineri care nu frecventează aceste tabere organizate de frăţiile voastre şi au o prezenţă din toate punctele de vedere conform Oastei şi tineri participanţi des �n taberele acestea, care pe timp ce trece arată exact ca �lumea�, atunci c�nd �i �nt�lneşti. Atunci care este rezultatl efortului frăţiilor voastre? Mulţimea aceasta care pare interesată de aceste activităţi, este �n agonia focului de paie al amestecăturii şi duhului lumesc."

Ca unul care am participat, am muncit şi am susţinut aceste �nt�lniri cu tinerii, numite generic �tabere�, pot să dau un răspuns la ce rezultate se pot obţine frate S.C. Acest cuv�nt care urmează este un mesaj şi pentru fratele C.M., fratele V.M. şi toţi cei care, �n necunoştinţă de cauză, c�rtesc �mpotriva aceste �nt�lniri.

Pentru �nceput aş spune că �n cadrul acestor tabere se �ncearcă o anumită disciplinare. Un program de respectat, de trezire la oră fixă, �nviorare, de rugăciune, de masă, de adunare, etc. Participarea nu era obligatorie dar era �recomandată�. Nu am avut probleme majore cu nimeni la acest capitol. Dimpotrivă, tinerii au răspuns pozitiv la toate cerinţele.

Apoi se poate vorbi despre o altă �ncercare, aceea de �convieţuire� paşnică, echilibrată, nesmintitoare şi nevătămătoare pentru ceilaţi. Pr. Nicolae Steinhardt, de care a auzit toată lumea, zicea că la o m�năstire nu e greu de respectat programul slujbelor, la miezul nopţii, ascultarea sau alte r�nduieli monahale. La m�năstire e greu să te suporţi unul pe altul, să trăieşti �n comunitate, să te �nt�lneşti zi de zi cu fraţii pe coridoare sau �n locuri comune, şi altele ca aceste. Noi ne dăm �mari fraţi� c�t ne �nt�lnim rar la adunările prin ţară sau o dată sau de două ori pe săptăm�nă. Ca experiment vă propun să ne ducem undeva, oriunde, să stăm vreo 2 saptăm�ni �mpreună: ori �nvăţăm să ne iubim mai tare ori� nu. Ţineţi minte la Sibiu, cum ne era convieţuirea. Cu unii am amintiri deosebite. Cu alţii� �n tabere, cu tinerii am �nvăţat să �mpărţim totul. Inclusiv dreptul celuilalt la odihnă sau intimitate.

Am �nvăţat apoi să ne rugăm �mpreună. Lucru pe care, ni l-au spus, că acasă, �n familie, sau la adunare nu-l făceau! Aici au �nceput să prindă curaj, să li se dezlege limba! Timid la �nceput, apoi tot mai curajoşi! Şi tot mai mulţi! Slavă Domnului! Ne-am rugat dimineaţa la Sf�nta Liturghie, la rugăciunile dimineţei, la masă, la �nceput de adunare, la sf�rşit de adunare�

Pe grupe de c�te 12-15 fraţi şi surori, am �nvaţat apoi să ne cunoaştem mai bine, să povestim despre noi, despre adunarea de unde venim, să vorbim despre aşteptările fraţilor de la noi şi cum ar trebui să creştem duhovniceşte �n adunările noastre. Am citit versete din Sf�nta Scriptură, am vorbit despre ele. Am �nvăţat, de exemplu, anul trecut multe lucruri deosebite despre fratele Traian Dorz! Mulţi au recunoscut spăşiţi că nu citiseră cartea �Hristos, mărturia mea�, dar după tabără au avut un �apetit� deosebit spre a citi cartea respecitvă. Am vorbit deschis şi cald şi despre unele probleme actuale, pe care nu aveau curajul să le abordeze �n alte ocazii.

Unii tineri, pe care, de altfel, i-aţi şi văzut la adunările de tineret de la Sibiu, din Februarie sau de la Rusalii, de la Durău, sau �n adunările de tineret periodice zonale, care s-au făcut o vreme, acei tineri care se roagă, c�ntă şi mărturisesc acum pe Dumnezeu cu curaj sf�nt şi putere, ei bine� i-am văzut născăndu-se, �mbobocind frumos, unde?� �n aceste tabere, de vreo 4 ani �ncoace! Pot să-i numesc şi personal pe unii dintre ei, dar lauda să fie a Domnului şi nu a lor sau, mai rău, a noastră!

Pe tineri i-am văzut particip�nd la Sf�nta Liturghie, le-am văzut feţele fericite şi luminoase la majoritatea, mai ales la cei care s-au spovedit şi �mpărtăşit. Pr. Claudiu, Pr. Vasile, Pr Adrian, Pr. Petrică, Pr. Sinel, Pr. Petru şi Pr. Ilarion pot da mărturie despre asta. Pe tineri i-am văzut voioşi şi fericiţi urc�nd dealuri şi munţi făc�nd pelerinaje la schituri şi m�năstiri din apropierea taberelor.

I-am văzut pe �fraţii bătr�ni� care au venit să ne �nsoţească, seară de seară, �n adunările din tabere. Prezenţa lor discretă uneori, �nţeleaptă şi �ndrumătoare alteroi a folosit tuturor. I-am văzut prinz�nd şi mai mult drag de tineri şi de statul �mpreună cu ei�

Scrii mai sus frate de �apucături lumeşti�. Ei bine, aici �n tabere, tinerii au fost �ncurajaţi să lepede multe apucături de astea. Tinerii au fost �ncurajaţi să se roage mai mult, să citească Scriptura mai mult, să participe la adunările locale mai mult, pe toate să le facă �mai mult�!

Ar mai fi de spus despre faptul că �n �comunitate� activităţile, munca era mai uşoară şi mai plăcută: la bucătărie, la aprins focul, la supravegherea focului �n sobe, la curăţenie. Ar mai fi de spus despre �măncat totul din farfurie�, despre �a nu arunca p�inea�, despre faptul că tinerii s-au �nvăţat să facă c�t puţine mofturi. Ar fi de vorbit despre spiritul de echipă la un simplu joc cu mingea sau ca regula pricipală, nimeni nu pleacă din locaţia taberei fără să anunţe �ndrumătorul grupei sale, nu cu scopul de a-i controla, dar a şti, a ne păsa, unii de alţii. Ce ştiţi despre responsabilitatea sau mai bine zis de grija ca nimeni să nu se �mbolnăvească, nici de la m�ncare, nici de la alte activităţi. Despre fiecare clipă petrecută �ntr-o tabără se poate spune ceva cu scopul final de �ndreptare duhovnicească.

Ar mai de spus, ca �ncheiere, că legămintele pe care le-au făcut �n tabere o să le fie mereu aducere aminte �n toate momentele grele ale vieţii lor. Aş mai aminti de cuvintele de mulţumire şi �ncurajare din partea părinţilor tinerilor care au fost prin tabere. Acest fapt adăugat la bucuria că unii tineri devin pe zi ce trece, fraţi şi surori implicaţi tot mai mult �n adunările locale sunt semnul ca �n aceste tabere nu s-a muncit degeaba. C�t Dumnezeu ne-a dăruit pricepere şi �nţelegere, noi am semănat. Dar tot Domnul poate să ude cu Harul Său şi face să crească mica noastră lucrare. Şi bineţeles că nu este meritul nostru. Noi am fost şi suntem robi datori să facem asta.

Măcar noi am �ncercat să facem ceva. Ne rugăm �n continuare pentru ei, şi aşa cum am scris mai sus, �i vedem cum unii dintre ei cresc frumos pentru Hristos. �i �nt�lnim cu bucurie, cu plăcere şi cu căldură de fiecare dată! Noi am văzut o lipsă şi am �ncercat să facem ceva. Fraţiile voastre, �n afară de a comenta mereu c�te ceva şi de a-i trata cu destulă acreală, ce aţi făcut pentru tinerii aceştia?

PS. Fratele C.M., de parcă se terminaseră subiectele de predici la o adunare de tineret, zicea odată că �nu este nevoie de tabere ca acestea, că educaţia se face �n familie şi �n adunare, nu �n tabere�� Da, fratele are dreptate: copiilor mei, eu şi soţia mea ne vom strădui să le dăm cea mai bună educaţie duhovnicească, aici �n familie şi la adunare. Şi �n sensul acesta nu va fi nevoie de �tabere�. Dar ce ne facem c�nd constatăm, aşa cum am scris mai sus: nimeni �n familiile lor sau �n adunările lor, nu le inspiră tinerilor dragostea de rugăciune, de c�ntare, de mărturisire, de mersul la biserică, de vieţuirea fericită şi paşnică cu toţi fraţii şi surorile tineri sau bătr�ni� Am zis �nu le inspiră dragostea de�� nu le tună şi le fulgeră�

Fotografii de la Adunarea de Rusalii - Sibiu

Thu, 27 May 2010 08:48:44 +0300

Pentru cei nemulţumiţi...

Thu, 20 May 2010 21:09:00 +0300

Pentru cei nemulţumiţi de sine, de tot ce au, nemulţumiţi de alţii, nemulţimiţi de tot ce dă Dumnezeu...
E �n limba engleză. dar se �nţelege şi numai din imagini...

Ce m�ncăm, oameni buni?

Sun, 16 May 2010 23:43:00 +0300

Nu ştiu cum să numesc acest post...

Sun, 2 May 2010 09:32:36 +0300

Acum c�nd scriu am �n mine o m�nie mare. O supărare. Cu multă dezamăgire şi durere am descoperit recent că cineva dintre cei dragi ai mei, suferă de o neputinţă extraordinară. P�nă acum s-a camuflat destul de bine, ceva bănuiam eu, dar acum am �nţeles mai bine despre ce e vorba. Nu e frumos şi nici nu-mi permit să scriu despre el şi despre păcatul lui, dar se-nţelege că m�nia mea este �mpotriva robirii, a patimei. �mpotriva celui rău care-l ţine rob.

Mai am pe altcineva, mai aproape de sufletul meu, care suferă de acelaşi soi de patimă. Mă doare inima să-i văd absorbiţi de at�ta neputinţa de a scăpa de patimi. Recunosc am�ndoi că e nu e bine, se luptă cu patimile, c�nd am crezut că s-au eliberat, i-am văzut căz�nd iar.

Uneori mă cuprinde un altfel de m�nie. �mi vine să-i iau la bătaie! �mi vine să dau cu ei de păm�nt. Sunt oameni mari, care ar trebui să-şi asume mai bine responsabilităţile de adulţi. Ar trebui ei să-mi fie �părinţi� şi eu �fiu ascultător� şi nu e drept ca un t�năr ca mine să le spună cum stau lucurile. Am mai scris despre asta, �ntr-un post amterior, acolo fiind vorba de altfel de �părinţi�. �n legătură cu m�nia bătăioasă, �nţeleg că nu e bine, dar recunosc că acesta este sentimentul ciudat pe care-l am.

Uneori �mi vine să-i abandonez, să-i las �n plata Domnului. Dar nu este nici asta o soluţie bună şi de fapt aici am vrut să ajung. Am �nţeles că problema lor de fapt nu e numai a lor. Este şi a mea. Neputinţa lor de a ieşi din mocirlă este teribilă dar eu cred că problema adevărată este şi felul meu de a mă raporta la ei. Sunt convins că Dumnezeu �ngăduie o astfel de situaţie (a nu se �nţelege că e de acord sau că El o dă �nadins) mai mult pentru �ndreptarea mea dec�t a lor.

�ncerc să mă explic mai bine. Eu sunt gata să os�ndesc paiele lor, mai mari sau mai mici, depinde de gradul meu de subiectivitate. �n schimb, b�rnele mele ar părea de mai mică importanţă. �ncerc�nd să-i schimb pe ei, de fapt, eu am văzut goliciunea mea. Tonele de reproşuri, sfaturi "măreţe", reţete de a ieşi afară din patimă nu valorează absolut nimic. Totul este o mare pierdere de timp. Aşa este! Pierdere de timp preţios �n care eu m-aş ocupa mai mult de zidirea mea sufletească! Schimbarea mea �n Hristos ar putea fi soluţia şi pentru ei. Cum eu sunt �ncă departe pe Cale, cum eu bat pasul pe loc, cel rău pare că are biruinţă asupra lor. Dumnezeu s-ar putea �ndura de ei şi poate să facă schimbarea �ntr-o clipită. Eu dacă răm�n la fel de m�nios, tot departe răm�n...

Am vorbim la persoana �nt�i singular, dar cred că şi unii dintre voi se regăsesc �n aceaşi situaţie ca şi mine. Domnul să aibă milă de ei dar mai ales de noi şi să ne dea tărie să fim biruitori. Apoi m�nia noastră să fie "convertită" spre noi �nşine. Iar faţă de ei să fim plini de compasiune şi plini de căldură sufetească. Ei nu au nevoie de reproşurile noastre. Ei ştiu singuri prin infernul prin care trec, dar ar avea mai multă nevoie de �ncurajarea noastră bl�ndă şi caldă. De exemplul viu, vizibil şi biruitor! Şi cum am putea să i-l dăm dacă la r�ndul nostru, nu ne facem noi �nşine biruitori, cer�nd aceasta de la Hristos, Iisus Birutorul morţii şi al tuturor neputinţelor?

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi păcătoşii... Miluieşte-ne Doamne, cu �nţelegere, cu răbdare, cu mila, cu iubire. Nu te uita Doamne la păcatele noastre cele multe, ai milă Doamne de noi şi de fraţii nostri...

Semnul Crucii, ţiganii şi biruinţa

Fri, 23 Apr 2010 14:04:44 +0300

Azi de sărbătoarea Sf�ntului Mare Mucenic Gheorghe, a fost hram la biserica noastră din sat. De vreun an de zile ne-am mutat �n casa bunicilor de la Tuluceşti, 12 km de Galaţi. M-am dus şi eu ca tot omu' la biserică, mai ales că părintele m-a propus de ceva vreme, să fac parte din consiliu parohial, probabil �n locul bunicului meu. Acolo la biserică, lume multă, capela plină, că biserica e �ncă �n construcţie.

Printre enoriaşi am observat o familie de ţigani, pe care nu-mi amintesc să o fi văzut p�nă acum. Mi-au făcut o impresie bună. Curaţi, educaţi, evlavioşi.

Hramul, semnul Crucii şi ţiganii

Capu' familei stătea �n faţa mea. Piranda stătea tot �n faţa mea, dar �n spatele bărbatului. Fata cea t�nără, stătea aproape de uşă, mai mult pe afară după puradelul ăla mic. Nu se putea să nu-i observi. Coloraţi şi cum am zis, de bună impresie.

La un moment dat, mi-a sărit �n ochi... că nu prea făceau semnul crucii cum trebuie. Mă chinuiau g�ndurile că trebuie să iau atitudine şi să le arăt eu cum se face corect semnul Crucii! Ei bine, �ntre o rugăciune şi o c�ntare din Sf�nta Liturghie, p�nă să mă hotărăsc să fac dreptate, o băbuţă-agent-de-circulaţie-prin-biserică mi-a luat-o �nainte şi a sărit s-o ajute pe biata ţigancă, forţ�ndu-i m�na să urce şi să coboare. Ţiganca neştiutoare a mimat un z�mbet, apoi imediat, cu pretextul că ar avea de aprins vreo patru lum�nări ce le ţinea �n m�nă, a zbugit-o afară. Şi n-am mai văzut-o p�nă la sf�rşitul slujbei, pe c�nd se reunea toată familia. Cu toată presupusa bunăvoinţă a agentului-rutier-bisericesc, sunt sigur că țiganca nu a digerat mostra de educaţie spirituală. Mi-am zis: vai de mine, ce era să fac; era c�t pe ce să smintesc pe bieţii creştini, suger�ndu-le eu, cum se face corect semnul Crucii; dacă am tăcut, am trecut drept filozof...

Azi a fost Evanghelia de la Ioan 15,17-27 16,1-2. Spre finalul textului stă scris: "... Vă vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul c�nd tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce �nchinare lui Dumnezeu." Doamne fereşte, noi �ncă nu am ajuns la aşa ceva. Dar ce subţire e limita �n care noi �nşine ne facem prigonitorii fraţilor noştri...

s.

PS. Tot azi la biserică m-am �nt�lnit cu unul din foştii primari ai satului. E vecinul nostru şi am auzit că a trecut (sau trece �ncă) printr-o perioadă destul de dificilă a vieţii sale. Prezenţa lui la biserică mi s-a părut un exemplu viu despre cum cineva poate să fie "purtător de biruinţă" asupra patimilor cele rele. Deci se poate fraţilor... Luptaţi p�nă la capăt, cu mult curaj!

Azi de sărbătoarea Sf�ntului Mare Mucenic Gheorghe, vă doresc la toţi, să fiţi "purtători de biruinţă" asupra celui rău, asemeni Sf�ntului, iar credinţa, mila, pacea, dragostea şi tăria voastră să fie martori Celui despre Care se spune: Cine este Dumnezeu mare, ca Dumnezeul nostru? Ps. 76,13