DorDeVesnicie - Jurnal pe Cale

Vine, vine primăvara!

Tue, 2 Mar 2010 11:04:48 +0200

Dezbinarea dintre fraţi

Thu, 18 Feb 2010 19:54:45 +0200

Urmează un mesaj lung, vă rog să fiţi răbdători cu mine.

Odată cu comemorarea Pr. Iosif de zilele trecute, mă urmăresc c�teva g�nduri pe care aş dori să le �mpărtăşesc cu voi. De fapt, aceste g�nduri �mi erau prezente şi �nainte, cu o mai mică intensitate, dar să spunem că acum am avut c�teva limpeziri.

Ştim cu toţii realitatea ultimelor 20 de ani de la Oastea Domnului. Aceasta a dezbinării dintre fraţi. Ştim din istoria Oastei, din cele patru volume scrise de fr. Traian, că au mai fost fraţi şi grupuri mici dezbinate. Dar niciodată nu a fost o ruptură ca cea a ultimillor 20 de ani.

Mă rog Domnului, să-mi dea cuvinte potrivite să nu smintesc pe nimeni. Dar durerea mută, �nlăcrimată, a mea şi cred, a mai multor fraţi, nu mă lasă. �mi repet de multă vreme că nu e treaba mea asta, şi am mai spus-o aici pe forum, că este o problemă a celor care au creat-o. Şi nici nu cred că rezolvarea va veni �n urma unor discuţii pe forumuri.

Hai să fiu mai concret. Anul acesta, la Sibiu am mers cu un grup de tineri din Galaţi, cu un autocar. Maşina noastră s-a "�mbolnăvit" chiar cu c�teva ore �nainte de a pleca şi aproape că renunţasem la ideia că vom ajunge, eu şi soţia mea, la adunarea de la Sibiu. Asta şi după c�teva telefoane, �n care fraţii care mergeau fiecare cu maşinile lor, chiar şi aici la autocar, �mi spuneau că e totul ocupat. Vroiam un loc măcar pentru mine. �n sf�rşit, seara t�rziu, mă sună fratele cu autocarul şi-mi spune că a renunţat cineva şi ca ar fi loc. La ora 3 noaptea plecam din Galaţi. Pe drum am c�ntat, ne-am rugat, am făcut poze, am avut timp să mai stăm de vorbă. Cu c�teva zile �nainte, vorbisem acolo la Sibiu şi de cazare peste noapte, toate erau bune şi frumoase.

Ei bine nu a fost chiar aşa p�nă la sf�rsit. Pe drum, s-a ajuns la concluzia că nu vor răm�ne peste noapte, că vor participa numai la adunările din ziua respectivă (mai mult cea de la cimitir, organizată de "ceilalţi"), şi după adunarea de la Catedrală ar fi plecat. Primul nod �n g�t. Am zis, bine, cum veţi dori.

După programul stabilit, ajunşi la Sibiu, trebuia să mergem direct la Casa Oastei, la librărie, apoi... S-a �nt�rziat puţin pe drum şi fiind o problemă orarul tahografului autocarului, cel care �nregistrează timpul obligatoriu de mers şi de oprire, s-a renunţat să se meargă la Casa Oastei. S-a hotăr�t să se meargă direct spre cimitir. La intrarea �n Sibiu, cu bagajele pentru transmisia video, am cobor�t din autocar, şi am luat-o singurel spre Casa Oastei. Al doilea nod �n g�t.

Apoi nu i-am mai văzut, fiecare a mers la ale lor. Ce tristeţe, nu? Acasă m-am �ntors a doua zi, după adunare, cu alţi fraţi, care au venit prima dată p�nă la Matca, apoi cu altă maşină, p�nă acasă la Galaţi.

Ei şi ce am vrut să spun cu povestea mea? �ncă o tristeţe adăugată la altele. Acesta a fost un mic exemplu. Nu caut vina la cineva anume. Aş vrea din tot sufletul ca trişteţi şi dureri de acest fel să nu mai avem parte. Aş fi vrut să nu vorbim uşor de unele lucruri (am stat �n cumpănă, dacă să scriu sau nu acest mesaj). Aş fi vrut să nu vorbim uşor despre fraţi şi despre multa/puţina lor ostaşie.
Cu c�teva zile �nainte de a ajunge la Sibiu, citisem un articol care m-a pus pe g�nduri, despre (ne)vrednicia cu care mergem la Părintele nostru, la Sibiu.

Problema nu este deloc simplă. Ranele celor 20 de ani, vor provoca �ncă mari dureri. Simt că unii fraţi, dintre cei care vor citi aceste r�nduri, vor suferi cu mine aceaşi amărăciune şi neputinţă. Alţii vor veni cu soluţii superficiale şi fiscale. Alţii se vor precipita să ridice parul. Aş fi mulţumit dacă aş provoca la g�nduri serioase şi dorinţe de �ndreptare, poate şi pe cei resposabili cu dezbinarea ultimilor ani.

Cum am scris mai sus, nu sunt persoana competentă să dau soluţii duhovniceşti. Sunt ultimul dintre fraţi, iar domeniul meu de activitate �n Oastea Domnului este mai mult unul tehnic, dec�t duhovnicesc. Dar dacă dorim �ndreptarea lucrurilor, primul pas este să conştientizăm. Un om bolnav, nu se poate vindeca, dacă el nu este, �n primul r�nd, conştient de boala sa.

Desigur că nu am zis lucruri noi, dar observ �n ultima vreme, chiar şi c�nd eram la Sibiu, o jenă, o teamă, de a vorbi de �ndreptare a dezbinării, �n timp ce marea majoritate a fraţilor suspină şi aşteaptă, asemeni unor tineri din autocarul cu care venisem, care doreau să răm�nă şi pentru a doua zi. De obicei, cei care "conduc ostilităţile" sunt pe o poziţie dură: "ei au greşit, ei să se �ntoarcă"; "ei sectarii... noi nu vrem amestecătură, noi suntem purii..."; "ei formaliştii, ei cu popii şi cu slujbele lor..." "nici Sibiul, nici Simeria, noi suntem adevăraţii ostaşi... Noi aici la Iaşi, Suceava"; "Ba avem nevoie de colegii biblice şi de modele "relevante", de import, parfumaţi, cu cravată şi fără batic..." Fiecare se crede �ndreptăţit să facă ceea ce a făcut �n ultima vreme. Şi culmea că �n cele mai multe cazuri, se crede că nu este rea intenţie. Unii chiar cred �n ceea ce fac şi sunt �ncredinţaţi că adevărul e de partea lor. Uitaţi-vă de c�te ori am folosit cuv�nt "cred"! Cazurile grave de abateri de la �nvăţătură şi de la conştiinţa frăţieităţii - am�ndouă la fel de păguboase, sunt folosite ca arme �mpotriva celorlalţi.

Fiecare are argumentele lui mai mult sau mai puţin credibile şi realiste, dar... unde-i Hristos la toate acestea? Unde-i mila şi compasiunea pentru cel pe care noi �l considerăm mai slab şi căzut? Unde-i dorinţa de a ridica pe fratele nostru, de a �ntinde o m�nă? Unde-i atitudinea de apartenenţă la frăţietate sf�ntă? De ce desconsiderăm pe fraţi? De ce nu ne mai considerăm fraţi cu unii? Suntem parte din această binecuv�ntată familie, chiar dacă unii s-au �ndepartat mai mult sau puţin de la căldura căminului! Nu străini! FRAŢI! Doamne!

Vindecarea ar putea veni, după părerea mea umilă, atunci c�nd vom fi mai atenţi şi mai sensibili la ceea ce fac fraţii şi la raportarea personală faţă de ei. Limpezimea de care vorbeam la �nceput, ar putea fi exprimată mai uşor, prin versurile următoare, ale fratelui Traian. Rugămintea mea este să avem răbdare să citim şi să recitim versurile de mai jos, chiar dacă le-a c�ntat de multe ori, mai mult din buze dec�t din inimă:

Noi avem toţi un Domn �mpreună,
şi-ntre noi toţi, prin El, suntem fraţi,
la un lanţ, la un jug şi-o cunună
pentru El, ca şi El destinaţi.

Noi avem un ogor �mpreună,
singuratici adesea lucrăm,
dar cur�nd, fericiţi, roada bună
�mpreună o s-o adunăm.

Noi avem toţi o ţintă-mpreună,
�nspre ea necurmat să privim,
de e v�nt, ori senin, ori furtună
�ntr-un g�nd pentru El să trăim.

Căci avem o chemare-mpreună
pentru care răspundem la fel,
pentru ea, fiecare să-şi pună
inima şi puterea din el.

Să luptăm totdeauna-mpreună,
tot ce facem să fie-ntr-un g�nd,
fiecare cu drag se supună,
toţi un duh şi-o simţire av�nd.

Fiţi smeriţi şi fiţi bl�nzi �mpreună,
iertători şi-ntr-un duh credincios,
�mpreună purt�nd lupta bună,
din iubire slujind lui Hristos.

Nu uitaţi, o, nicic�nd, că-mpreună
�ntre voi, prin Hristos, sunteţi fraţi,
pentru-o jertfă, şi-un jug, şi-o cunună
�n aceeaşi Lucrare chemaţi...

Primul bolnav sunt eu. Mie-mi lipsesc multe, din cele despre care numai vorbim, dar nu �mplinim. Şi nici nu ştiu de unde să �ncep. Ajutaţi-mă fraţilor!

Să nu te pl�ngi

Sat, 6 Feb 2010 11:16:44 +0200

Să nu te pl�ngi c�nd pari că singur

ai mai rămas lupt�nd, din toţi,
tu nu-i vezi, dar �n lupta sf�ntă
ai mii şi zeci de mii de soţi.

Tu nu-i cunoşti, că numai Domnul
cunoaşte-n orice loc pe-ai Lui,
dar c-ai rămas �n luptă singur
tu niciodată să nu spui!

Căci Marele Hristos nu-Şi lasă
nici lupta, nici Cuv�ntul Său,
nenumărată-i Oastea care
�nvinge zilnic pe cel rău.

Noi nu vedem dec�t �n faţă,
puţin şi-ngust din sf�ntul ţel,
�ntreaga-ntindere a luptei
şi c�ţi luptăm o ştie El.

Să nu te pl�ngi c�nd crezi că singur
ai mai rămas lupt�nd, din toţi;
dac-ai vedea, ai şti că-n luptă
ai mii şi zeci de mii de soţi.

Ci-ncrede-te-n Hristos şi luptă
nebiruit şi credincios
şi lasă toate celelalte
deplin �n grija lui Hristos!

Traian Dorz.

De ce aduc mereu versurile fratelui Traian aici pe blog? Pentru că m�ng�ierea şi �ncurajarea mea pe Calea ce duce spre Veşnicie, �ntr-o bună parte de aici �mi vine. Mai mult: nu-mi aduc aminte �mprejurările, după o discuţie cu un frate bătr�n, am rămas cu �nţelegerea că rezolvarea problemelor duhovniceşti de astăzi ar putea veni din... ascultarea cu multă atenţie a versurilor fratelui Traian. Am avut atunci ca un soi de revelaţie şi tot de atunci mă urmăreşte această ideie...

Foto: Emi Popa.

Doamne, s�nt un mugur

Thu, 28 Jan 2010 17:12:46 +0200

Mugur viu

Doamne, s�nt un mugur viu
�ntre-un leagăn şi-un sicriu
�ntre-o cruce şi-un altar
�ntre-un zbucium şi-ntre-un har.

Cum m-aş creşte să mă ţin
�ntr-un nesf�rşit senin
dar s�nt pus ca să mă coc
c�nd �n gheaţă c�nd �n foc
c�nd sub cer c�nd sub păm�nt
pentru rodul cel mai sf�nt.

Cum m-aş str�nge şi n-am cum
şi din stare şi din drum
şi din umblet şi din zbor
şi din c�ntec şi din dor
ci doar soarele ce nu-i
m-ar cuprinde să mă sui
peste v�nt şi peste nor
peste cerul tuturor
peste gheaţă, peste foc
către-o stare, către-un loc
după care mă �ntind
de pe c�nd s�nt nefiind
după care �nsetez
p�nă unde-o să-nviez
ca să-I fiu ce-a mai rămas
după drum şi după ceas
după tot ce e şi nu-i:
un ROD dulce-n M�na Lui.

Traian Dorz

Foto: Emi Popa.

"Lucrarea Oastei Domnului este..."

Fri, 15 Jan 2010 00:01:32 +0200

"Lucrarea Oastei Domnului este un profet, solia ei este o solie profetică, duhul ei este un duh profetic, scopul ei este un scop profund profetic. Porunca dată ei este să cheme la naşterea din nou tot poporul nostru şi să trezească din somnolenţă la o viaţă vie şi lucrătoare toată Biserica noastră" (Traian Dorz, �nt�i să fim, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2008).

"Ce specific minunat are Oastea� Ce lucrare curată şi sf�ntă, at�t prin �nvăţătura, c�t şi prin scopul ei profund evanghelic şi profund uman rom�nesc este această Mişcare a Oastei Domnului!

Nimic străin de interesul lui Hristos şi nimic străin de interesul Neamului şi al Bisericii nu este �n ea.

Nimic politic, care să dezbine �n partide pe fiii acestui neam.

Nimic confesionalist, care să tulbure unitatea Bisericii.

Nimic lumesc, care să �ntineze conştiinţele.

Nimic materialist, care să aţ�ţe ura şi poftele.

Nimic interesat, care să-i �nvrăjbească pe oameni.

Ci totul numai dăruire curată şi jertfitoare, cu dragoste şi lacrimi pentru nobilul scop al m�ntuirii fiilor acestui Neam. Pentru �nduhovnicirea fiilor acestei Biserici. Pentru �nstăp�nirea reală şi frumoasă a voii şi m�ntuirii lui Dumnezeu peste hotarele şi peste inimile acestei ţări.

Pentru că numai �nnobilaţi de aceste transformări evanghelice, noi, ca Neam şi ca Biserică, vom putea deveni cu adevărat un Popor demn, o Biserică vie, o Familie fericită"

(Traian Dorz, Zile şi adevăruri istorice, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 2004, p.129).

God is a DJ

Sat, 2 Jan 2010 23:57:17 +0200

Pare că e greu de desluşit "metafora", dar "filmuleţul arată �ntr-un mod aparte grija lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi, şi felul cum, orice facem influenţează şi pe alţii �n multe feluri. El intervine subtil �n viaţa noastră, dar fără să ne-ncalce libertatea, ferindu-ne de tot ce-i rău, mereu căut�nd să �nt�lnim pe cine trebuie şi c�nd trebuie."

Pentru cei care se scandalizează de felul cum e prezentată "metafora" vă informez că l-am găsit pe un site ortodox. Aici.

Apropo, mulţi ani binecuv�ntaţi cu Dumnezeu!

OasteaDomnului TV

Mon, 23 Nov 2009 00:26:57 +0200

Proiectul "OasteaDomnuluiTV" s-a dezvoltat ca o urmare firească a "VideoROD-ului", deci şi a ROD-ului - Radio Oastea Domnului.

Mai concret, istoria noastră recentă ne aminteşte că, �n urmă cu mai mult de 3 ani, �n primăvara lui 2006, c�ţiva fraţi tineri ostaşi, pasionaţi de tehnică şi de computere, din c�teva colţuri de ţară, se �nt�lneau la Braşov, entuziasm�ndu-se cu ideia trasnmiterii on-line pe internet, a adunărilor Oastei Domnului. Cu posibilitatea punerii �n legătură a multor fraţi din diasporă sau de aici, de acasă, dar departe de locul unei adunări, de exemplu, cu unele evenimente locale, zonale sau naţionale ale Oastei Domnului. Cu posibilitatea prezentării Oastei Domnului şi celor din afara ei. Cu alte cuvinte, un nou c�mp de misiune se deschidea, aici pe internet.

OasteaDomnuluiTV

Mai t�rziu ne "luptam" cu problemele primelor transmisii audio. Conexiuni slabe la internet, cabluri şi aparatură precară, dar Domnul Dumnezeu a fost cu noi şi am simţit asta din plin. De la primele transmisii audio am trecut apoi şi la cele video şi aşa s-a născut "VideoROD-ul". Astăzi, acesta face un pas �n plus, devine o nouă platformă, sperăm noi, mult mai performantă, mai interactivă şi mult mai calitativă, nu numai pe latura tehnică, dar şi duhovnicească. Desigur că sunt �ncă multe altele de făcut dar avem dorinţă arzătoare să creştem şi pentru asta avem nevoie şi de ajutorul vostru. Dacă aţi urmărit constant transmisiile VideoROD-ului, dacă aţi simţit harul dumnezeiesc, dacă v-aţi emoţionat de bucuria şi părtăşia fraţească, dacă aţi pl�ns �mpreună cu noi, atunci c�nd transmisia nu a funcţionat să ştiţi frate şi soră dragă, că aveţi o mare putere să ajutaţi!

�n primul r�nd, rugaţi pe Dumnezeu să ne dea �nţelepciune şi putere să dezvoltăm această lucrare! Rugaţi pe Dumnezeu să ne trimită lucrători sau să deveniţi unul dintre colaboratorii noştri! "Mare este secerişul, puţini sunt lucrătorii..." Ducem mare lipsă de voluntari pentru orice fel de serviciu: de la operatori camere video, p�nă la editarea şi gestiunea de anunţuri adunări, de la ajutor la asezatul microfoanelor, a luminilor, p�nă la editarea �nregistrărilor audio-video. Dacă ne �nt�lneşti la o adunare, "forfotind" pentru acea transmisie, vino să ne ajuţi, ia legătura cu unul dintre fraţii de acolo. Sigur e ceva de făcut acolo sau mai t�rziu acasă, la munca din faţa unui computer. Sau dacă cunoaşteţi tineri pasionaţi de aceleaşi lucruri, �ncurajaţi-i să ni se alăture. Nimic nu e prea greu de �nvăţat! Nu vă temeţi că nu vă veţi pricepe! Domnul o să ne ajute! Avem nevoie să acoperim multe zone din ţară. Avem nevoie de mici echipe zonale, care să asigure promtitudinea şi mobilitatea �n cazul unor transmisii locale.

Avem cheltuieli curente lunare. Avem cheltuieli de deplasare. Avem nevoie de aparatură performantă. Tot ce s-a făcut p�nă acum, �n cea mai mare parte, a fost susţinut de fiecare �n parte dintre noi, pionierii şi susţinătorii acestui proiect. Uneori lipsind familiile noastre de banii respectivi. Sigur că nu ne pl�ngem, am face aceste lucruri de �ncă foarte multe ori. Alteori a fost ajutorul unor fraţi binevoitori. Domnul nu ne-a lăsat niciodată de ruşine! Dar avem nevoie de performanţă, avem nevoie să creştem, Domnul şi fraţii au nevoie de o lucrare c�t mai desăv�rşită!

De-a lungul timpului am avut parte de multe binecuv�ntări, multe satisfacţii duhovniceşti, dar şi multe piedici, multe păreri, sprijin doar din partea unor entuziaşti şi pasionaţi. �ntrebarea noastră ar fi, cum s-ar raporta �naintaşii noştri, la aceste posibilităţi tehnice, c�nd, după cum se ştie, de exemplu, fratelui Traian i-a fost negată constant, de către regimul comunist, orice apariţie editorială. Astăzi, toată această tehnică pe care Dumnezeu a �ngăduit s-o avem la dispoziţie, �strigă� �n direcţia noastră, a tuturora, de prea puţină lucrare şi oarecare vinovăţie.

Cu toate, Domnul iarăşi a fost cu noi şi iată, azi avem această platformă pusă �n slujba Domnului şi spre bucuria fraţilor! Dacă credeţi că puteţi să ajutaţi, suntem la disposiţie pentru orice fel de colaborare şi susţinere.

Slăvit să fie Domnul pentru toate!

Mi-este frate...

Mon, 19 Oct 2009 09:14:39 +0300

Interpretează: Ionuţ Pag, versuri: Traian Dorz

Mi-este frate orişicine are duhul rugăciunii
care are-o sf�ntă groază de cărările minciunii
care pentru-o vorbă slabă se căieşte ani de zile
care pentru orice greşuri pl�nge, lepădăndu-şi-le.

Mi-este frate orişicine �şi c�ştigă-o p�ine amară
�nvăţat cu nedreptatea şi cu vorba de ocară;
care nu r�nveşte-avutul nimănui pe nici o cale
ci-şi �ndură cu-nfr�nare curăţia crucii curăţiei sale.

Mi-este frate cine rabdă, cine-aşteaptă, cine tace,
cine pl�nge, cine-asudă, cine luptă, cine face,
cine poartă pentru alţii vini de care nu-i de vină
�ncrez�ndu-se-n Dreptate, �nviere şi Lumină.

Mi-este frate �ndrăzneţul şi eroul şi zdrobitul
de la unde-ncepe-Apusul p�nă unde-i Răsăritul
căci acela, doar acela este-un har pentru noroade
nu se teme nici de moarte, nici de viaţă, nici de roade.

PS: Versurile de mai sus, pentru mine sunt ca o declaraţie de credinţă şi de iubire pentru fraţii mei...

T�năr drag!

Sun, 12 Jul 2009 16:00:00 +0300

Slăvit să fie Domnul şi bine ne-am �nt�lnit! (*)

După vorba Părintelui Nicolae Steinhardt, c�nd vom ajunge pe lumea �cealaltă�, indiferent unde, la �bine� sau la �rău�, ne vom mira de multe, dar cel mai mult de trei lucruri. Unde-s acei pe care ne aşteptam să-i găsim acolo şi nu sunt, ce caută acolo acei pe care nu ne aşteptam să-i găsim �n locul acela şi cel mai importat, ce căutăm noi acolo...

Desigur că vorba aceasta �şi are ad�ncimea ei duhovnicească, cu rezerva viitorului, dar sunt sigur că mulţi dintre noi, aici �n curgerea zilnică uneori prea monotonă a timpului, deja avem �n minte �ntrebarea aceasta: �Ce caut eu aici!?...� Pregătindu-te să vii aici �n tabără, sau poate după ce ai aflat că părinţii, rudele, fraţii, etc, te-au �nscris pe lista participanţilor, sigur te-ai g�ndit: �Ce caut eu acolo!?...�

T�năr drag!

Multe vor fi motivaţiile şi justificările, dar cea mai importantă ar putea fi că acolo �n ad�ncimea sufletului tău ai un gol pe care te strădui de ceva vreme să-l umpli cu ceva. Ai �ncercat cu multe, dar te-au dezamăgit toţi, inclusiv cei de la care te aşteptai mai mult.

Sunt sigur că ţi-au spus şi despre Dumnezeu, şi că El nu dezamăgeşte niciodată. Ba mai mult! Ştii pe de rost unele obiceiuri, predici şi c�ntări. Dar golul se �ncăpăţ�nează să răm�nă acolo! Te-ai �ntors cu faţa către Dumnezeu, aşa cum ai �nţeles şi cum ai putut tu, dar... simţi că ceva �ncă lipseşte!

Şi cel care scrie aceste r�nduri suferă uneori la fel ca tine, dar bucuriile şi �mplinirile mele sufleteşti vin atunci c�nd mă �ntorc mai mult la Domnul Hristos, c�nd mă lupt mai mult cu mine şi cu tot ceea ce-mi umbreşte apropierea de Dumnezeul meu. Şi te asigur că sunt stări sufleteşti ce nu pot fi descrise �n cuvinte!

O altă mare �ncurajare pentru mine este faptul că nu lupt singur! Văd mereu luptători ne�nfricaţi şi hotăraţi să ducă lupta cea duhovnicească p�nă la capăt! Chipuri senine şi luminoase care-şi găsesc �mplinirea �n Dumnezeu şi �n dragostea dovedită pentru fraţii lor!
Am văzut şi mulţi biruitori, iar unul dintre ei este cel pe care l-am comemorat de cur�nd, pentru cei 20 de ani de c�nd a trecut Pragul Veşniciei. Fratele Traian Dorz a fost şi va răm�ne un exemplu uriaş de credinţă, jertfă şi energie creatoare puse pe deplin �n slujba lui Dumnezeu.

Dacă fratele Traian ar fi printre noi, (c�ţi nu ne-am dori asta!?...), sunt sigur că nu ar fi vorbit despre sine, nici nu ne-ar fi lăsat să-i enumerăm calităţile omeneşti şi mai ales cele duhovniceşti. Ar fi spus: �Am făcut ce eram dator să fac. Hristos mi-a fost modelul vieţii mele, l-am urmat pe El, iar voi iubiţilor, sunteţi datori să faceţi la fel...�.

Ei bine, �nt�lnirea aceasta, aici, la H�rja, nu a fost programată pentru a vorbi din nou, numai la nivel teoretic, despre fratele Traian Dorz. Ci să descoperim �mpreună temelia pusă de el, sursa lui de putere, de �nţelepciune şi de inspiraţie, Hristosul pe care L-a iubit şi L-a propovăduit p�nă la moarte şi mai ales, ce trebuie să facem ca să-i putem urma şi noi exemplul.

Toate acestea, cu ce scop? Pentru a reuşi să umplem golul acela lăuntric despre care vorbeam la �nceput...
Domnul să ne ajute!

S.T.
H�rja, 13 iulie 2009.

(*)Acest text l-am scris pentru fratii tineri care vor veni in tabara de tineri de la Harja, care va avea loc zilele viitoare,13-18 iulie a.c. Despre tabără aici.
Slăvit să fie Domnul!

Multumim!

Wed, 10 Jun 2009 07:38:47 +0300

Mulţumim celor care ne-au �ncurajat, �n aceste zile tulburi.
Şi de unde nu ne aşteptam, am primis solidarietatea şi �mbărbătarea fraţilor şi surorilor!

Slăvit să fie Domnul!